Mănăstirea Săpânța-Peri a renăscut datorită ”încăpățânării” preotului paroh Grigore Luțai care a reușit să insufle această ”încăpățânare” și sătenilor. Mulți au privit la început cu neîncredere realizarea acestui proiect, alții poate nici nu au înțeles rostul readucerii la viață a unei mănăstiri despre care nu știau mai nimic. De ce să fie în satul lor o mănăstire? Poate pentru că așa a fost Voia lui Dumnezeu. Nimic nu se întâmplă fără un rost. Dar acum nimeni nu mai spune că nu are loc mănăstirea în viața săpânțenilor.
Istoria vechii mănăstiri e destul de îndepărtată și datează din secolul al XVIII-lea pe când biserica ortodoxă era considerată în afara legii de către Imperiul Austro-Ungar.
Boierii satului de atunci, Stan Matei, Catuna Maria, Stan Mihai au cumpărat și donat fiecare câte o carte sfântă cu gândul că poate într-o zi vor avea în sat o mănăstire. Dar nu a fost să fie așa până în secolul XX când părintele paroh Grigore Luțai a luat această initiativă de a îndeplini o dorință veche de peste două sute de ani. În același timp a ”pansat” o rană a românilor din partea de nord a Maramureșului Istoric dând numele mănăstirii de Peri.
Peri este o localitate din Maramureșul istoric din dreapta Tisei unde a existat cândva o mănăstire cu acest nume și același hram (Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril).
Lucrările mănăstirii au fost realizate între anii 1996-2003, când s-a făcut sfințirea bisericii. De atunci mănăstirea este îngrijită de măicuțe.
