Cimitirul Vesel
Vestitul cimitir din Săpânța se află în centrul comunei, la biserica parohială și are peste opt sute de monumente de artă populară, un adevărat și complex muzeu în aer liber. Aici monumentele au înfățișări și semnificații cu totul aparte.
Mănăstirea Săpânța-Peri
Mănăstirea Săpânța-Peri a renăscut datorită ”încăpățânării” preotului paroh Grigore Luțai care a reușit să insufle această ”încăpățânare” și sătenilor. Mulți au privit la început cu neîncredere realizarea acestui proiect, alții poate nici nu au înțeles rostul readucerii la viață a unei mănăstiri despre care nu știau mai nimic.
Baia Mare
Baia Mare a apărut pe harta aşezărilor urbane ca urmare a activităţii de exploatare a minereurilor neferoase, primele informaţii certe cu privire la mineritul din zonă provenind din secolul XIV, chiar dacă începuturile medievale ale activităţilor de acest gen sunt mult mai timpurii, cel puţin din a doua jumătate a secolului XIII.
Mănăstirea Rohia
Printre valoroasele monumente bisericești și de artă religioasă, care atrag admirația și prețuirea vizitatorilor din țară și de peste hotare, un loc de frunte îl ocupă și Mănăstirea „Sfânta Ana” – Rohia, din „Țara Lăpușului”, județul Maramureș. Așezată într-un cadru pitoresc, pe coama unui deal, în mijlocul unei păduri de fag și de stejar, Mănăstirea Rohia constituie locul privilegiat al căutătorilor de liniște și reconfortare sufletească, al iubitorilor de frumos artistic și natural.
Bogdan Vodă
La aproape 70 km de Săpânța trecând prin Sighet spre Valea Izei ajuneți în Bogdan Vodă.
Localitatea s-a numit în trecut Cuhea, fiind menționată pentru prima oară sub această denumire în 1352 (Kohnya).
Botiza
La o distanță de aproape 70 km de Săpânța se află comuna Botiza.
Atestata documentar in 1353 cu numele de Batizhaza,însemnând Casa lui Batiz,probabil de la întemeietorul localității. De-a lungul timpului,denumirea localității în scripte a cunoscut diverse variante,de la Batiz in 1411,Batizhaz in 1418,Batizfalva in 1487 si pana la denumirea actuala de Botiza utilizata după Marea Unire de la 1918.
Moisei
Când mergeți de la Săpânța la Borșa după ce ați făcut o călătorie cu mocănița, nu uitați să vă opriți și la Moisei. Acolo veți descoperi o comună străveche atestată documentar din 1213, fiind menționată în acel an sub numele de Moyzun. Acesta este textul primei mențiuni documentare a localității Moisei (2 februarie 1365): “Regele Ludovic dăruiește lui Balc, fiul lui Sas, și fraților sei, Drag, Dragomir și Ștefan în recompensa servituțiilor moșia Cuhnea cu pertinențiile sale: Jeud, ambele Vișae, MOYSENI, Borșa și ambele Seliște, confiscate dela Bogdan Vodă eșit la Moldova și căzut sub nota de infidelitate”.
Bisericile de lemn aflate în patrimoniul UNESCO
Dacă dorești să vezi și alte minunății din lemn altele decât cele aflate la Săpânța poți începe cu bisericile de lemn.
Adevărate monumente arhitecturale, bisericile de lemn sunt cel mai bun exemplu al măiestriei prelucrării lemnului și al simțului artistic din Maramureș. Ele reflecta rolul important pe care religia l-a avut în viata maramureșenilor fiind dovada vie a obiceiurilor și tradițiilor de acum câteva sute de ani și care se mai păstrează și astăzi.
Borsa
Mergând de la Săpânța spre Iacobeni pe DN 18 și după ce veți parcurge vreo 85 km veți ajunge la poalele vestiţilor munţi Rodnei, la peste 800 de metri altitudine, unde se găseşte Borşa, o localitate plină de tradiţie şi istorie. Prima ei atestare documentară datează încă din anul 1365, când s-a menţionat că făcea parte din domeniul Cuhea, ce aparţinea Bogdăneştilor. După doi ani, regele Ungariei, Ludovic I, a confiscat domeniul Bogdăneştilor, inclusiv Borşa, cunoscută atunci ca Borş, şi l-a dăruit Drăgoşeştilor.
MOCĂNIȚA-VALEA VASERULUI
La o distanță de 78km față de Săpânța pe DN 18, Valea Vaserului, care măsoară 50 km din Vișeu de Sus până la stația terminală Comanu, nu se poate compara cu nicio altă vale din Carpați. Ea cuprinde o zonă împădurită enormă, care până la taberele muncitorilor nu este locuită şi singura cale de acces o reprezintă calea ferată forestieră.
Ca şi zonă ce face parte din Parcul Natural „Munţii Maramureșului“, Valea Vaserului se află sub protecţie europeană, utilizarea ei forestieră este însă permisă; obligațiile ecologice asigură faptul că pădurea va fi conservată la capacitatea ei actuală.
Mănăstirea Bârsana
La 40 km de Săpânța și 22 km distanță de Sighetu-Marmației se află Mănăstirea Bârsana.
Aceasta Sfântă Mănăstire, plină de taina Crucii si a Învierii lui Hristos în Biserica Sa, sinteză între evlavie și artă, unde rugăciunea ziditoare de suflet frumos se unește cu munca artistică, ziditoare de lumina construită din piatră si lemn, Bârsana – este o icoana a sufletului creștin ortodox maramureșean la răscruce de milenii, o speranța pentru un viitor binecuvântat, este un loc sfânt unde natura se unește cu Biserica in Liturghie cosmica.
Valea Izei este ținutul de legenda al sufletului romanesc.
Sighetul Marmației
La o distanță de 18 km est de Săpânța se află municipiul Sighetu-Marmației (numit în trecut şi Sighetul Maramureşului) este atestat documentar în anul 1326 şi ca oraş în anul 1352.
Capitală de peste şase veacuri a Maramureşului istoric, oraşul Sighet are urme de vieţuire umană din paleoliticul superior (10.000 î.Cr.), neolitic, epoca bronzului şi epoca fierului; aşezarea de pe dealul Solovan din perioada dacică ne dă dreptul a afirma că teritoriul orașului a fost locuit permanent de comunități umane din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre. Așezat la confluența de ape şi văi, orașul Sighet a polarizat economic şi comercial zona Maramureşului.