Mănăstirea Rohia

Mănăstirea Rohia

Printre valoroasele monumente bisericești și de artă religioasă, care atrag admirația și prețuirea vizitatorilor din țară și de peste hotare, un loc de frunte îl ocupă și Mănăstirea „Sfânta Ana” – Rohia, din „Țara Lăpușului”, județul Maramureș. Așezată într-un cadru pitoresc, pe coama unui deal, în mijlocul unei păduri de fag și de stejar, Mănăstirea Rohia constituie locul privilegiat al căutătorilor de liniște și reconfortare sufletească, al iubitorilor de frumos artistic și natural.
Ea este situată în „Ţara Lăpuşului”, un prea frumos, pitoresc şi binecuvântat colţ de țară românească, la cca. 50 km de orașul Baia Mare şi 43 km de orașul Dej, în hotarul satului Rohia ce aparține orașului Târgu Lapuş, în mijlocul unui codru de fag şi stejar, pe coama unei coline ce poartă numele „Dealul Viei”, la o altitudine de aproximativ 500 m.
Începuturile mănăstirii sunt legate de persoana preotului ortodox român Nicolae Gherman (1877-1959), paroh în satul de la poalele Dealului Viei – Rohia, deal pe care se găsește așezată mănăstirea. Preotul ctitor a zidit mănăstirea în memoria fiicei sale, copila Anuța, pe care a pierdut-o, fiind chemata la Domnul în noiembrie 1922, la vârsta de numai 10 anișori. Această fetită s-a făcut un binevestitor al voii Domnului căci, nopți de-a rândul, copila îi apărea în vis tatălui ei, rugându-l să construiască, o casă Maicii Domnului” în Dealul Viei din hotarul Rohiei. La început îndureratul părinte tăinuia în inima sa visele, până când, într-o zi o femeie credincioasă, Floarea lui Ilie, a venit la el şi i-a spus : „Părinte de ce nu asculți glasul lui Dumnezeu, care-ți poruncește prin copila Anuța, să faci casă Maicii Domnului în Dealul Viei ?” Nedumerit părintele o întreabă – „ce casă să fac Maicii Domnului ?” la care femeia i-a răspuns – „Mănăstire să faci, părinte !” în acel moment părintele Nicolae şi-a dat seama că este vorba de o hotărâre divină și, cuprins de o linişte sufletească, s-a hotărât să construiască o mănăstire în amintirea copilei sale şi pentru mângâierea credincioșilor din aceste părţi. Sprijinit de consătenii săi, părintele hotărăște ridicarea Sfintei Mănăstiri într-o poiană numită „la stejarul lui Pintea” unde, potrivit obiceiului a fost înfiptă o cruce. Peste câteva zile, însă, constată uimiți că crucea pe care o așezaseră în poiană nu mai era la locul ei, ci se afla în altă parte, tocmai pe pintenul dealului pe o stânca. Bănuind că o mână răuvoitoare a săvârșit această mutare, crucea a fost adusă şi așezată la locul ei iar un credincios, pe nume Alexandru Pop, a rămas de pază peste noapte. Seara târziu când a început să ningă credinciosul s-a întors acasă. A doua zi, de dimineață, când a ajuns acolo, deși nu era nici o urmă pe zăpada proaspăt căzută, crucea nu era la locul ei ci a fost din nou găsită pe locul unde se află actuala biserică a mănăstirii. Cu toții au considerat că acesta nu poate fi decât un semn revelat prin care s-a arătat locul unde să fie construită biserica sfintei mănăstiri.
Lucrările pentru ridicarea bisericii au început în anul 1923. După multe greutăți, cu sacrificii mari şi ajutat de entuziasmul şi brațele sutelor de credincioși, s-a reușit ca în timp de doi ani să fie ridicată o biserică modestă şi o casă monahală. Mănăstirea a fost sfințită abia în 1926, de către vrednicul de pomenire episcopul Nicolae Ivan al Clujului, la 15 august, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, care a devenit hramul mănăstirii. Astfel a luat ființă „primul așezământ de acest feliu” în Ardealul alipit. Multă vreme, așezământul a rămas la stadiul de schit, neputându-se dezvolta din cauza accesului foarte greu. Mănăstirea s-a putut dezvolta după 1965 şi mai ales 1970, când s-a introdus curentul electric şi s-a amenajat drumul de acces. Râvna şi dăruirea unor stareți cu reală vocație a îmbogățit patrimoniul mănăstirii Rohia, patrimoniu care astăzi se compune din următoarele valori : „Casa de Stejar” (1965), „Casa Stăreției” (1969-1972), „Casa cu Paraclis” (1973-1975), „Casa Poetului” (1977-1979), „Altarul de vara” (1980-1983), „Poarta maramureșeană” de la intrare în incintă mănăstirii (1988), „Casa Alba” (1988-1992), „Poarta din sat” (1999 – 2001), „Colțul maramureșean” compus dintr-o casă şi o biserică de lemn (2001) s.a. Una din realizările foarte importante ale acestui așezământ a fost, este şi va rămâne faptul că aici, pe parcursul celor peste 70 de ani de existenta, sute de mii de români şi-au găsit materializate năzuințele unității de neam şi credință.
Astăzi prin reorganizarea Bisericii Ortodoxe Române, Mănăstirea „Sfânta Ana” – Rohia se afla sub oblăduirea canonică a Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului şi Sătmarului. Ea este situată în „Ţara Lăpuşului”, un prea frumos, pitoresc şi binecuvântat colţ de țară românească, la cca. 50 km de orașul Baia Mare şi 43 km de orașul Dej, în hotarul satului Rohia ce aparține orașului Târgu Lapuş, în mijlocul unui codru de fag şi stejar, pe coama unei coline ce poartă numele „Dealul Viei”, la o altitudine de aproximativ 500 m.
Sursa: http://www.manastirea-rohia.ro/index1.php?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.